CRAPUL

Prin rubrica de faţă, imi propun sa vă prezint cele mai noi şi utile informaţii despre crap şi tehnica de pescuit a acestuia.
Crapul este o specie de peşte pe cât de răspândită pe atât de enigmatică şi râvnită de pescari. Cum majoritatea speciilor de peşti au şi un corespondent din fauna terestră, crapul este asociat de multe ori cu porcul. Atributul de porc al bălţilor este datorat asemănării izbitoare: corp îndesat, masiv şi greoi, botul orientat în jos. Se spune că un crap râmă prin nămol, filtrând cantităti mari de hrană. Crapii traiesc în grupuri, sunt suspicioşi nu însă şi prădalnici. Capacitatea lor de a înţelege şi a dejuca capcanele face ca acest peşte să semene cu vulpea. Un crap odată prins şi scăpat (sau, ne place să credem, eliberat) devine un adevarat expert în evitarea momelilor, pescuitul acestora fiind o probă de adevarată fineţe. Crapul este un peste de o inteligenţă aparte, dublată de instincte puternice.
Ca să ne putem da seama dacă într-o zonă a bălţii sunt sau nu crapi, trebuie să pornim de la observaţia că, în general, crapii fac deseori sărituri mai mult sau mai puţin zgomotoase. Uneori se răsucesc energic la "oglinda" apei, alteori fac sărituri spectaculoase, precum delfinii. Însă, ce se întâamplă cu crapii mari ? Dacă nădim o suprafaţă mai mare, atunci crapii cei mari vor fi prezenţi în special în zonele limitrofe. Iar când liniştea se aşterne, atunci se reped să adune în grabă urmele de hrană rămase în nămol. Cel mai bine este ca nădirea să nu se facă în exces, dacă vrem să prindem numai exemplare foarte mari. O trăsătură foarte interesantă este că, în general, crapul este fricos dar curios în acelaşi timp. Chiar dacă speriem un crap în timpul lansării, el fuge pe moment dar revine în scurt timp în locul cu pricina pentru cercetări.
Crapul este un peşte care trăieşte pe fundul apei, scormonind şi brăzdând tot fundul albiei, complacându-se de regulă să stea în ape mai mult tulburi. Un sfat la adresa crapiştilor este să nu neglijeze acest din urma aspect. Este omnivor iar preferinţele sale alimentare diferă de la un sezon la altul. El mănâncă uneori mâncăruri la care nici cu gândul n-am gândi. Mănâncă peşti morţi, gunoaie aflate în descompunere, găinaţ de pasăre. Unii pescari folosesc cu succes găinaţul în prepararea nadei pentru crap. Mâlul este intotdeauna căutat de crap. Acesta conţine un soi de bacterii care ajută digestia crapului. Pe timpul zilelor de caldură toridă el pleacă din zonele cu mult mâl - în care se degajă metan - spre acele zone cu apă oxigenată. Primavara, când adoptă meniul de carnivor, crapul înfulecă şi expulzează cu mare repeziciune râmele de mâl, plevuşca, mormolocii ... pe care-i ameţeşte şi apoi îi mănâncă cu mare poftă. Nici răcuşorii şi scoicile nu scapă uneori de foamea crapului, în măsura în care acestea din urmă nu se baricadează la timp. Deseori, puii de crap cad victimă propriilor părinţi. De aici şi succesul unor momeli cu ingrediente de origine animală (bulete cu aromă de carne, de peşte, biscuiţi pentru câini). Crapii sunt de asemenea ierbivori. În anotimpurile călduroase, când vegetaţia subacvatică se găseşte din abundenţă, interesul crapului pentru hrana animală, consumând preponderent hrană de origine vegetală. Crapul mănâncă bine atât în anotimpurile calde dar mai ales în prima parte a toamnei, când acesta se pregăteşte să intre în iarnă cu o rezervă cât mai importantă de energie. Căderea primei brume anunţă că am intrat deja în plin sezon de pescuit la crap. În această perioadă se prind cele mai mari capturi de crap. Această regulă este valabilă în special pentru crapii romaneşti, oglindă şi mai puţin pentru cteno.
Crapul este prin excelenţă un gurmand putând consuma la o singură "masă", în medie, hrană într-o cantitate echivalentă cu până la 1/5 din greutatea sa. Dacă este privat de hrană sau vremea este capricioasă, crapul poate sta nemâncat chiar şi o săptămână. Dacă are hrană din abundenţă el mănâncă până "crapă", după care urmeaza digestia. În general digestia crapului este rapidă, fiind însă dependentă şi de temperatura apei şi natura alimentelor. În general hrana nepreparată, cum ar fi porumbul, se digeră mai greu, lucru nedorit atât de peşte cât şi de pescarul care somează mai mult. Buletele, grâul fiert şi alte preparate obţinute prin coacere sau prin fierbere sunt digerate mai uşor iar peştele mănâncă mai des. Raportul dintre timpul de digerare a hranei nepreparate faţă de cele preparate este de 3:1, raport reflectat şi în timpul de aşteptare al pescarului care realizează nădirea. Să reţinem că sistemul digestiv al crapului se rezumă la un intestin, deci nu are stomac. De aici rezultă că randamentul prelucrării alimentelor în sistemul digestiv al crapului nu este prea ridicat, de unde şi nevoia permanentă a crapului de a consuma cantităţi mari de hrană. Exemplarele foarte mari de crap parcurg zilnic uneori kilometri în cautare de hrană. Revenind la faza de cautare şi analiză a locurilor de pescuit la crap, trebuie să subliniem că atunci când crapii execută sărituri este semn că apa este oxigenată, hrana este pe placul lor iar aceştia se manifestă ca atare. Este un semn mai mult decât promiţător că vom face o partidă de pescuit reuşită dar asta nu înseamnă că, obligatoriu, el va mânca şi din momeala noastră. Aici intervine şi abilitatea noastră de pescari. Trebuie să reţinem că, aproape ca o regulă, dacă nădim intens un loc şansa capturării unui exemplar mare este minimă la început, primii veniţi fiind crapii tineri, inconştienţi, sau crapii sălbatici - care nu cunosc experienţa capcanelor. Cum pleacă aceştia apar şi bătrânii. Un lucru demn de reţinut este că o luptă prelungită cu un crap mare poate determina fuga bancului de crapi din zonă. Printr-un sistem specific de comunicare, se pare că aceştia sunt avertizaţi de victimă. Partea bună este că, deşi fricoşi, crapii revin uneori destul de repede în zona de hrănire. Este de remarcat faptul că, în general, crapii răspund foarte bine la momelile cu care sunt învăţaţi. Dacă aceştia au mâncat numai porumb, cu siguranţă vor prefera cele 3 boabe de porumb conservat prinse într-un ac, în locul mult mai pretenţioaselor bulete agăţate cu grijă în firul de păr. Aşadar, analizaţi cu atenţie momelile celorlaţti pescari care au prins crapi înaintea voastră. Deşi nu este esenţială culoarea momelii, totuşi culorile luminoase sunt preferate.